Teoriile învățării

Cand vorbim despre invatare, mereu o raportam la fiinta umana desi nu este un fenomen exclusiv uman. se regaseste si in lumea animala si in intreaga lume vie, impletindu-se strans cu un alt fenomen, acela de adaptare . Unii autori chiar definesc invatarea ca un proces de adaptare a organismului la mediu. Invatarea este raspandita in intreaga lume vie, dar sfera, continutul, complexitatea si mai ales semnificatia ei pentru orgnism depind de treapta de evolutie pe care se afla organismele care sunt supuse invatarii. Invatarea este omniprezenta in viata omului, ea fiind implicata atat in achizitionarea de informatii cu caracter academic, cat si in dezvoltarea de noi aptitudini, in cea emotionala si sociala a individului si, in general, in cea a intrgii personalitati. Acest proces atat de complex cum este invatarea a fost si continua sa fie subiect de investigatie pentru cercetatorii din domenii diferite. Neurologii cerceteaza mecanismele neurofiziologice ale invatarii si indica in acest sens trei tipuri de mecanisme : - anatomice (rolul anumitor nuclei ai encefalului) - bioelectrice (rolul secventelor de impulsuri care circula de-a lungul neuronilor) - biochimice (legata de actiunea mediatorilor creierului si a sintezei proteice). Psihologii studiaza, in conditii de laborator sau in mediu natural de invatare, modul in care se produc modificarile in comportamentul unei persoane, conditiile in are are loc invatarea si legile care o guverneaza.

Psihologul Robert M. Gagne (1975) propune opt tipuri diferite de invatare dispuse intr-o ordine ierarhica. “Un elev este pregatit sa invete ceva nou in momentul in care stapaneste conditiile prealabile, cu alte cuvinte in momentul in care si-a insusit, prin invatarea anterioara, capacitatile necesare pasului urmator”. (Gagné, 1975, p. 30) 1. Invatarea de semnale, prin care se ate in vedere clasicul reflex conditionat a lui I. P. Pavlov. Individul invata sa dea un raspuns general, difuz, la un semnal. Aceasta este o invatare involuntara, direct legata de emotiile si nevoile vitale primare. Invatarea d semnale are loc in viata fiecaruia dintre noi; invatam sa rasundem la culoarea rosie a semaforului, la soneria ceasului desteptator, la clopotelul de la scoala etc.

Invatarea de semnale este folosita uneori de profesor pt a crea o stare de atentie la elevi. 2. Invatarea stimul-raspuns se diferentiaza de forma precedenta prin faptul ca subiectul este capabil de a discerne si de a da un raspuns specific la un stimul determinat. In loc sa aiba o reactie generala emotionala, individul poate realiza o actiune delimitata cu precizie. Tipul de invatare stimulraspuns este solicitat in actele motrice voluntare. Dupa un nr. de repetitii intarite, raspunsul corect devine din ce in ce mai probabil. 3. Inlantuirea este o forma simpla de invatare. se mai numeste si “invatarea de secvente” si presupune invatarea unei serii de legaturi S-R inlantuite intr-o ordine determinata. Copiii invata dupa modelul inlantuirilor un nr. de deprinderi, incheierea nasturilor, utilizarea foarfecilor, efectuarea nodurilor, aruncarea si prinderea mingii, etc. 4. Invatarea de asociatii verbale presupune tot serii de legturi S-R dar acestea sunt de natura verbla. Formarea lanturilor verbale poate fii considerata un caz particular de inlantuire, unde memoria joaca un rol important. Acest tip de invatare se intalneste frecvent in scoala, atunci cand elevii trebuie sa memoreze alfabetul, tabla inmultirii, formule, versuri, etc. 5. Invatarea prin discriminare, in care subiectul invata sa raspunda diferentiat acelor caracteristici ale obiectelor care servesc la distingera acestora: forme, marimi, culori. elevul invata sa diferentieze literele de tipar, cifrele, culorile, fenumenele, pentru ca apoi sa invete trasaturile distinctive ale unor clase de obiecte din mediul in care traieste (pasari, flori, masini, monede).

De fapt, pe tot parcursul vietii oamenii trebuie sa invete noi si noi discrimnari de obiecte, de simboluri, pana atunci necunoscute. 6. Invatarea notiunilor se refera la faptul ca subiectul poate sa clasifice obiectele pe baza unor proprietati comune. formarea conceptelor este foarte importanta in actul instruirii. Incepand cu clasele mici, apoi de-a lungul intregii perioade scolare, elevului i se cere sa clasificemulte obiecte si evenimente. Un rol important il are limbajul. 7. Invatarea regulilor se bazeaza pe invatarea notiunilor. O regula este un lant de doua sau mai multe concepte. Pt. a invata o regula de genul “obiectele rotunde se rostogolesc”, elevul trebuie sa cunoasca deja notiunile de “obiect rotund” si “rostogolire” si chiar sa poata stabili o relatie intre ele. Daca aceasta legatura nu este inteleasa atunci nu avem de-a face decat cu invatarea unui singur lant verbal. 8. Rezolvarea de probleme este un tip de invatare ce necesita eforturi interioare numite in mod obisnuit, gandire, ea poate fi privita ca un proces prin care regulile invatate anterior sunt combinate cu scopul gasirii unei solutii intr-o situatie problematica. Este un proces ce genereaza o noua invatare, insusirea unor idei noi care multiplica aplicabilitatea regulilor invatate anterior. Conceperea invatarii ca un proces ierarhic, cumulativ in care o forma superioara de invatare se bazeaza pe formele inferioare, poate oferi sugestii interesante pentru instruirea scolara. Lucrul cel mai important este sa aflam ce cunoaste elevul in acel moment si sa incepem instruirea din acel punct.

sursa: https://oradeapipp.files.wordpress.com/2013/10/psihologia-invatarii-teorii-si-aplicatii-educationale.pdf